Potrivit art. 264 alin. 1 din Codul Civil, în procedurile administrative sau judiciare care îi privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Așa sună un text de lege. Clar. Tehnic. Rațional. Mi-aș dori însă, măcar pentru o clipă, să privim dincolo de partea legală – și să ne întrebăm ce rămâne în sufletul copilului după judecări și decizii. În multe familii, divorțul, care ca o natură inevitabilă, ca o eliberare tăcută, însă indiferent de forma asumată când ia mijloc sunt și copii, realitatea devine mult mai complexă. În divorțurile cu minori, părinții pe un teren…

Aceasta este realitatea noastră duală: un sistem care garantează drepturi fundamentale copiilor, în opoziție cu o mentalitate care le ignoră adesea. Pentru ca aceste drepturi să fie protejate, atât familia, cât și statul au responsabilitatea de le respecta și promova. România, deși semnatară a Convenției ONU privind Drepturile Copilului, păstrează încă expresii precum „eu te-am făcut, eu te omor”, care reflectă o viziune arhaică asupra autorității părintești, percepută mai degrabă ca un drept absolut decât ca o responsabilitate. Dar ce înseamnă, de fapt, drepturile copilului?Sunt ele o ficțiune teoretică sau o realitate palpabilă? Și, mai important, cum le putem transforma…

Regulile copilăriei „Nu ai voie!”, „Cere-ți scuze!”, „Fă-ți temele!”, „Nu-i frumos!” sau „Strânge de pe jos!”.Dincolo de aparența unor simple interdicții sau permisiuni, aceste expresii ale autorității parentale pot deveni lecții fundamentale, introducându-i pe copii în tainele conviețuirii. În primii ani de viață, părinții trasează regulile și conturează limitele, iar copiii descoperă respectul reciproc și își dezvoltă abilitatea de a respecta aceste limite – atât pe ale lor, cât și pe ale celor din jur. Pentru ca regulile să aibă un impact mai profund, este esențial ca noi, părinții, să nu fim doar „legiuitori”, ci și modele autentice de conduită.…

Educație juridică alături de Micul Prinț Această poveste temporală ne invită să reflectăm asupra principiilor universale ale responsabilității într-un mod poetic, accesibil atât copiilor, cât și adulților. În „Micul Prinț”, întâlnim personaje și situații care dezvăluie, sub masca unei simplități aparente, teme universale despre drepturi, responsabilitate și legile nescrise ale conviețuirii umane. Responsabilitatea ca fundație – „Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit” Una dintre lecțiile fundamentale ale Micului Prinț este relația sa cu vulpea. În timp ce vulpea îi cere să o îmblânzească, aceasta îi amintește că, odată ce acest proces începe, se va naște o responsabilitate:…

Pe calea dreptății – Ce anume ne motiveaza cu adevarat? Este o întrebare profundă care ne însoțește pe fiecare, indiferent dacă ne aflăm în mijlocul unei cariere solicitante sau într-un moment de reflecție personală. Daniel Pink, în cartea sa revoluționară Drive, subliniază că adevărata motivație nu provine din recompense externe – salarii, laude sau bonusuri – ci din acele forțe interioare care ne ajută să ne simțim vii și relevanți: autonomia, perfecționarea și scopul. Această teorie nu se aplică doar adulților și mediului profesional, ci are un impact semnificativ și asupra educației. Imaginați-vă o lume în care copiii sunt motivați…

Pregătind copiii pentru Marele Teatru al Lumii – Integrarea socială Prolog: ecouri ale libertăţii în lumea modernă Jean-Jacques Rousseau, în opera sa emblematică „Contractul social”, explorează ideea că o societate este guvernată cel mai bine atunci când membrii săi aderă voluntar la un set comun de reguli și norme, creând astfel un contract moral între ei și stat. Acest principiu își găsește ecoul în afirmaţia sa celebră: „Omul s-a născut liber, dar pretutindeni este în lanţuri”. Această frază subliniază un echilibru între libertatea individuală și responsabilităţile sociale, sugerând că fiecare cetăţean are un rol în formarea voinţei generale care guvernează…